DE CE

 Creștem odată cu prietenii și dușmanii noștri

COSTEL ZĂGAN, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS

MINCIUNA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE

Nici picioarele, nici gura, nici vreun alt organ nu contează: contează că există și-o admirăm!

Costel Zăgan

NEDUMERIRI CREATOARE

 În piatră doarme ce zeiță

Atena poate Afrodita oare

să-nvârt cu dalta o cheiță

sub daltă Doamne ce răsare

Atena poate Afrodita oare

ce sculptor se trezește-n mine

trec evii parcă în vâltoare

și linii Doamne după linii

Ce scuptor se trezește-n mine

să-nvârt cu daltă ce cheiță

rămân doar formele divine

din piatră se trezește ce zeiță

Atena poate Afrodita oare

trupul ori sufletul mă doare

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

 Nu întotdeauna totul se rezolvă cu bani: există și nimicuri insolubile!

Costel Zăgan, Inventeme

 Doar nimicul are sens, celelalte nu.

Costel Zăgan

ODE GINGAȘE: CASCADORUL LITERAR

ODE GINGAȘE: CASCADORUL LITERAR:  Gura țeava înroșită a puștii tace exact când pata de sânge trece dintr-un ziar în alt  ziar cu viteza gândului Costel Zăgan

Scrisoarea I | Mihai Eminescu | Citim poezie

AUTOPORTRET ÎNTR-UN CIOB

 N-am curajul

să privesc

în

oglindă

chiar

dacă

acolo-i

rana

mea

sângerândă

3 aprilie 2008

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

EMIL BRUMARU - AL DOILEA CÂNTEC NAIV PENTRU PARFUMAT GURA

 De ce nu vrei să-nnebunești la ora cinci

După amiază, când e-atât de bine,

Și în sufragerile adânci

Să faci pe preșuri tumbe dulci cu mine?

M-aș milogi-n dulapuri vechi să-ți pui

Rochia moale și rămasă goală,

Ne-am bate cu lichioruri amărui

De chimion și mentă glacială.

Iar către-amurg, făr-a mai ține minte

Cine suntem, aproape de mătasă,

Îngenunchind pe paturile sfinte

Am da cu sufletele noastre foc la casă!

DOMNIȘOARELOR IAR L-AM VISAT PE NICOLAE LABIȘ

 În fiecare clipă realitatea mă izbește în față

irealitatea

rupe cuvinte din carnea mea

bucăți mari

din poemele mele de dragoste

atârnă

pe gardurile femeilor

din satul meu natal

câinii fug

cu colacii iluziilor mele nocturne

în cozile lor mândre

ca niște steaguri

la o manifestație

anti-realitatea românească

apoi

se încaieră

prin

șanțurile

haikuurilor mele de weekend

dincolo de retina imaținației

fetele mari se joacă de-a v-ați ascunselea

cu sentimentele mele erotice

de copi

cu efect întârziat

babele satului

mă recunosc ca lider de necontestat

Și eu ce fac

Cu poezia pe umăr ca o pușcă

iar vreau să vânez

moartea căprioarei

dintr-un foc

Halal poet

cu

scaunul singurătății

la

cap

N-am ce zice

n-am ce face

n-am ce scrie

Pauză de viață

cică

COSTEL ZĂGAN,

LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ POEZIA, 2020