COSTEL ZĂGAN

Mâinile se roagă mângâind, iubito

Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare

Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc

Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul

Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare

(din volumul „Cezeisme II”)

 

 

AXIOMA IERNII ÎN DOI

Ninge pe orizontală

de la tine pân-la mine

ning și eu în pielea goală

iar ecoul zice-i bine

De la tine pân-la mine

iarna doamnelor e-n toi

zăpada tace pe șine

și se-mparte doar la doi

Iarna domnilor e-n toi

ning și eu în pielea goală

iarna asta e de soi

ninge pe orizontală

De la tine pân-la mine

doar ninsori sublime

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

NEDUMERIRI CREATOARE

 În piatră doarme ce zeiță

Atena poate Afrodita oare

să-nvârt cu dalta o cheiță

sub daltă Doamne ce răsare

Atena poate Afrodita oare

ce sculptor se trezește-n mine

trec evii parcă în vâltoare

și linii Doamne după linii

Ce scuptor se trezește-n mine

să-nvârt cu daltă ce cheiță

rămân doar formele divine

din piatră se trezește ce zeiță

Atena poate Afrodita oare

trupul ori sufletul mă doare

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II