Și iarna-i cea mai frumoasă pizdă
și dragoste mă dezgheți cu gura
și fiecare ninge cum îl taie capul
geaba încerci să păstrezi măsura
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Destine sfărmate-n bucăți roșul pur sau impur niște absurdități murdărite de sânge nevinovat libertate egalitate fraternitate îngerii sau d... -
Nu-s normal? Păi, pe asta mă bazez! COSTEL ZĂGAN, ANTOLOGIA AFORISMULUI ROMÂNESC CONTEMPORAN, 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu