Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 15 iunie 2024

 EREZIA DE-A FI EMINESCU

Doar atât să existăm eminescian
căci unde-ajunge nu-i hotar
nici ochi spre a cunoaște
și vremea-ncearcă în zadar
din goluri a se naște
vreme trece vreme vine
în prezent le-avem pe toate
dar de-a lor zădărnicie
tu te-ntreabă și socoate
pot să mai reînviu luminos
din el ca Pasărea Phoenix
o nu credeam să-nvăț a muri
vreodată codrule codruțule
numai cuvintele limbii române
tac despre mine
restu-s somnoroase păsărele
Doamne ca să pot să mă trezesc odată
pe mine mie redă-mă
doar atât
Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, 2014
Ar putea fi o imagine cu 1 persoană
Toate reacţiile:
Costel Zăgan
Îmi place
Comentează
Trimite
Distribuie

miercuri, 13 martie 2024

duminică, 10 martie 2024

VERDE SPRE ROȘU

 Destine sfărmate-n bucăți

roșul pur sau impur

niște absurdități

murdărite de sânge nevinovat

libertate egalitate fraternitate

îngerii sau dracii conduc lumea

Doamne vine primăvara degeaba

ce roșie-i iarba

și

ce verde era odată


COSTEL ZĂGAN, FLORI(I)LE POEZIEI, 2020




CARMEN SECERE, MON AMOUR MA TRISTESSE, 2019

 TREPTE

pentru că îmi plac fluturii

împrumut câte ceva din

comportamentul mimozei


când îmi vorbește despre ochi

spăl cămăși albe

în gândurile bărbaților

bolnavi de ane

cu sânii plânși


sub ziduri

rădăcinile cresc invers


se luminează

în piața cu flori

îndrăgostiții își vând

închipuirile oranj


până la tine număr

toate treptele


femeia care a zis da

se stinge într-o pivniță


câte ne mai spunem

tăcând


CICĂ

 Numai clipa-i adâncă COSTEL ZĂGAN