AUTOPORTRET ÎNTR-UN CIOB

 N-am curajul

să privesc

în

oglindă

chiar

dacă

acolo-i

rana

mea

sângerândă

3 aprilie 2008

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

EMIL BRUMARU - AL DOILEA CÂNTEC NAIV PENTRU PARFUMAT GURA

 De ce nu vrei să-nnebunești la ora cinci

După amiază, când e-atât de bine,

Și în sufragerile adânci

Să faci pe preșuri tumbe dulci cu mine?

M-aș milogi-n dulapuri vechi să-ți pui

Rochia moale și rămasă goală,

Ne-am bate cu lichioruri amărui

De chimion și mentă glacială.

Iar către-amurg, făr-a mai ține minte

Cine suntem, aproape de mătasă,

Îngenunchind pe paturile sfinte

Am da cu sufletele noastre foc la casă!

DOMNIȘOARELOR IAR L-AM VISAT PE NICOLAE LABIȘ

 În fiecare clipă realitatea mă izbește în față

irealitatea

rupe cuvinte din carnea mea

bucăți mari

din poemele mele de dragoste

atârnă

pe gardurile femeilor

din satul meu natal

câinii fug

cu colacii iluziilor mele nocturne

în cozile lor mândre

ca niște steaguri

la o manifestație

anti-realitatea românească

apoi

se încaieră

prin

șanțurile

haikuurilor mele de weekend

dincolo de retina imaținației

fetele mari se joacă de-a v-ați ascunselea

cu sentimentele mele erotice

de copi

cu efect întârziat

babele satului

mă recunosc ca lider de necontestat

Și eu ce fac

Cu poezia pe umăr ca o pușcă

iar vreau să vânez

moartea căprioarei

dintr-un foc

Halal poet

cu

scaunul singurătății

la

cap

N-am ce zice

n-am ce face

n-am ce scrie

Pauză de viață

cică

COSTEL ZĂGAN,

LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ POEZIA, 2020

Subiectul zilei: unire

1 decembrie 1918: Transilvania s-a unit cu Regatul României, înfăptuind Marea Unire

hora unirii
(h)orele carpaţilor
suflet îngheţat

haiku de Costel Zăgan din Fulger în doi timpi (24 ianuarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan

CEA DIN URMĂ DEZAMĂGIRE

 Din poezie te-ai născut

în poezie te vei întoarce

căci ale tale sunt

și tăcerea și necuvântul

și

cântarea

în numele lui Eminescu

și al Veronicăi Micle

și

al poeziei lor de dragoste

până

la cea din urmă postumă

Costel Zăgan, ÎN AȘTEPTAREA SĂRUTULUI PROMIS, 2014

ȘOCUL POEZIEI

 Doamne de ce m-ai expediat

nimeni nu m-așteaptă-n gară

de numai versul sună sacadat

de pe șine oare stând să sară

Și nimeni nu-l așteaptă-n gară

poezie când ți-ai ieșit din minți

oare doar o metaforă fecioară

se întinde pentru doi arginți 

Poezie când ți-ai ieșit din minți

de numai versul sună sacadat

oare vine tocmai de la părinți

cum de Doamne l-au expediat

Și nimeni nu-l așteaptă afară

o care poezie stând să moară

Costel Zăgan, ÎN AȘTEPTAREA SĂRUTULUI PROMIS, 2014