Am ajuns
în
Valea Plângerii
râzând
de
toți și de toate
COSTEL ZĂGAN
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
poesisalert pușca imaginară glonțul de aur COSTEL ZĂGAN, CRATIMA POEZIEI
-
Destine sfărmate-n bucăți roșul pur sau impur niște absurdități murdărite de sânge nevinovat libertate egalitate fraternitate îngerii sau d... -
Nu-s normal? Păi, pe asta mă bazez! COSTEL ZĂGAN, ANTOLOGIA AFORISMULUI ROMÂNESC CONTEMPORAN, 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu